Amintiri din clasa C 1982-1986, Liceul Balcescu, Braila

2Mar/10

Buna sa va fie inima

Ma bucur sa va regasesc asa... la un loc, dragii mei colegi. Deocamdata vad ca suntem putini aici, dar sper sa ne adunam putin cate putin..."in masura posibilitatilor"... M-am gandit un pic de cand am primit invitatia de a veni aici de la Gabi. Ce este acest loc oare pentru noi ? El l-a botezat "Amintiri..." Dar am constatat ca nu deapana inca nimeni amintiri aici ... si nici noi nu suntem inca amintiri. Suntem inca vii si se pare ca nu foarte schimbati in interiorul nostru. Chiar daca am mai obosit unii, altii am chelit altii ne-am ingrasat sau am slabit, (nu mai fac aici enumerarea posibilelor transformari suferite de "coaja" noastra), cred ca in esenta noastra am ramas aceeasi. Adica asa sper. Ramane sa vedem. Deci ce facem aici ? Ne intalnim la o sueta ? Facem o incercare de rememorare ? Sau ne reintalnim pur si simplu ? Unii, putini am mai pastrat contacte mai mult sau mai putin stabile cu trecutul, cu acea perioada. Ne straduim sa ne referim la trecut sau ne dezvaluim fata si gandurile de acum, "fara perdea"? Vorbim despre noi insine sau despre idei si concepte ? In fond asta e doar un subiect de perspectiva. Deocamdata sa ne bucuram ca ne regasim sanatosi, ca ne regasim. Deci... ma bucur sa va regasesc drajii miei. Dan

Autor: Dan. Publicat in: Uncategorized Lasa un comentariu
Comentarii (8) Trackbacks (0)
  1. Monseur scrie, monseur citim. Nu cred ca e cazul sa iti reamintesc replica asta, Gabi. Asta e “limba romana contemporana”… Ce a fac io ? Astea e regulili. Evident ca si mie mi-e cam greu sa scriu “sait” sau piata “angro” sua alte alea… asa cum mi se pare total aiurea sa scriu “nicio” sau “niciun” legat… Asa evoluam ca popor si deci si ca limba. Ca sa nu mai vorbim de tiganismele in care ne scaldam zilnic … Ne dixtram si noi…ca altceva ce sa facem? Cat despre poze… nu cred ca o masea este o imagine ce ma poate defini in intreaga mea amploare O sa incerc sa ma expun in vazul intregii comunitati de pe acest sait. Sa ma caut intai…

      (Citează)  (Răspunde)

    • Dan Gramoiu: Cat despre poze… nu cred ca o masea este o imagine ce ma poate defini in intreaga mea amploare

      Ai dreptate. Dar macar se vedea chelia.
      Am uitat sa-ti trimit pozele aseara. Acum nu am cum. Meibi tumorau, ca sa fiu in nota ultimei discutii!

        (Citează)  (Răspunde)

  2. Am incercat sa dau de Puiu Boboc (adica am trimis un e-mail pe la pasapoartele pe unde era, dar mi-a venit inapoi) si de Marian Pele. In cazul lui Spider – i-am gasit declaratia de avere (total neinteresanta, mai ales ca nu ma pot casatori cu el, mi-a luat-o cineva inainte!) si am trimis un e-mail la Casa de Asigurari, unde “inspectoreste”. Sa vedem daca vor fi rezultate. Pana acum, stradaniile mele nu prea au avut rezultate. Sau n-au avut rezultate pe masura ambalarii (singura exceptie este Vasile).

      (Citează)  (Răspunde)

  3. 1. Mie imi place titulatura aleasa de Gaby. Nici macar n-as putea spune “eu n-as fi gasit un titlu mai potrivit” deoarece nu as fi fost in stare sa gasesc ceva pertinent.
    2. La “capitolul” despre amintiri, din nou sunt de partea lui Gaby. Probabil ca, facand oarece eforturi de memorie, ar aparea mai multe amintiri (si placute, si neplacute). Cred ca ar fi bine sa le lasam sa vina singure, la momentul si in conjunctura potrivita. Sincer, nu as fi foarte incantat sa ne apucam sa povestim diferite momente din liceu, chiar daca au fost placute. Pana la urma, normal este sa traiesti in prezent. Fara nostalgii, melancolii, sentimentalisme.
    3. Chiar daca am promis ca nu ii mai corectez pe cei care scriu constiincios, pe ex-diriginta noastra o chema Cogalniceanu. (Scuze, Gaby, dar am facut-o de dragul unei rigori legate strict de nume. Nu intra in categoria mentionata mai acum niste mesaje. Oricum, tu esti cel mai constiincios interlocutor de pana acum!)
    Inca un lucru cu care nu sunt de acord este ca orele de romana erau de indoctrinare politica. Desi nu prea mi-au priit, orele de romana erau de romana. Ghinionul (asa imi place sa cred!) d-nei Cogalniceanu era ca, fiindu-ne diriginta, avea pe capul ei si orele de “informare politica”, “invatamant politico-ideologic” si poate si alte onanii de acelasi tip. Ca sa nu credeti ca romantez prea mult, as spune ca orele astea nu le facea cu prea multa aversiune!

      (Citează)  (Răspunde)

  4. Maestre, eu nu am scris si nici n-am sa scriu un manifest pentru acest sit (asta e cuvantul “romanesc”?). Titlul l-am pus asa pentru ca suna oricum mai bine decat “Wordpress site”.
    M-am gandit doar ca mi-ar face placere sa aflu ce s-a mai intamplat cu ceilalti, eventual sa-i si “vad” (Vasile se lauda ca s-a ingrasat, tu ca ai chelit — asa inteleg eu, ca n-aveai cum sa slabesti, dar nici unul n-a catadixit sa arate dovada).
    Mai departe, nu stiu…
    Daca vrei amintiri, eu de fiecare data cand ma gandesc la zilele de liceu trebuie sa fac un efort sa nu-mi amintesc de “practica agricola”. Si orele de romana, care nu erau dacat ore de indoctrinare politica (nu o critic pe doamna Cogalniceanu, ea nu era decat alta victima a sistemului). Asa c-am prezentat amintirile neplacute, restul nu pot sa fie decat placute.

    Editare: corectura nume.

      (Citează)  (Răspunde)

    • Dragul meu Gabi,
      Nu am intentionat sub nici o forma sa comentez in sens negativ numele ales de tine. Ba din contra, incercam sa remarc multitudinea de drumuri pe care ni le deschide in dialogul nostru. Este redundant sa mai precizez ca ma bucur sa putem avea acest dialog. Deci, imi cer scuze daca ai inteles ca ar fi o critica ce spuneam eu. Nu ar avea sens un “manifest” in acest demers. E suficienta bucuria de a ne regasi. Si fiindca Mihai isi manifesta in mod repetat grija pentru precizia exprimarii, ma voi stradui sa fiu cat mai coerent si atent in ce zic. Punem si poze. Si ca sa si raspund la intrebarea din textul tau, in romana acum se accepta multe… prea multe. Corect, dupa dictionar este “sait” desi mie personal mi se pare un barbarism ligvistic. Ma bucur ca am starnit o dezbatere legata chiar si de amintiri si de locul lor. Sper sa continue. Cred ca toti avem amintiri amestecate din liceu. Eu unul ma bucur ca am avut acea perioada si ca am trait-o impreuna cu voi. Pentru mine e o experianta importanta si o consider valoroasa chiar daca au fost si mizeriile suportate din cauza comunismului. Nu pot uita muncile agricole, nu pot uita orele fara curent electric, cititul la lampa cu gaz, frigul din casa si din clasa, indoctrinarea, numarul matricol, sapca si unifoma, amenintarile voalate si constrangerile de multe feluri suportate… Sunt multe . Teama de Dogu’…mai stiti ? Directoarea aia cretina… Multe amintiri care ne-au marcat cumva existenta. Dar sper ca am gasit cu totii puterea sa integram cumva toate aceste amintiri si bune si rele in viata si in experienta personala. Am trait o perioada deosebita si cred ca stim asta.

        (Citează)  (Răspunde)

      • Dan:Am trait o perioada deosebita

        Ai auzit de blestemul ala chinezesc: “Sa ajungi sa traiesti in timpuri interesante”.
        “Sait” suna de-a dreptul penibil, si refuz complet sa-l folosesc. Mai bine folosesc “site”. Astept pozele.

          (Citează)  (Răspunde)

      • Dan Gramoiu: Directoarea aia cretina…

        Danciu o chema/cheama.
        Am vrut sa-i satisfac curiozitatea lui Gaby punand pozele pe care ti le-am facut astazi. M-au oprit lipsa acceptului tau si potentialul proces in care m-ai fi implicat!
        P.S. Asta este a doua tentativa de scriere, prima data uitand sa “apas” pe butonul “trimite comentariul”. Deh… se mai senilizeaza omul!

          (Citează)  (Răspunde)


Lasa un comentariu


 

Niciun trackback.