Amintiri din clasa C 1982-1986, Liceul Balcescu, Braila

24Noi/10

Gabi, don’ profesor, don’ inginer, ajuta-ne!

Sincer, noi, cei afectati de crize, avem nevoie de opinia ta pertinenta. Analyse this: http://standard.money.ro/macro/ratiunea-gandirii-monetare-actuale-12906.html. Adaugasem un mic comentariu de genul: inca nu v-am uitat. Sa nu credeti ca e o problema de natura Parkinson daca se va intampla sa apara de doua ori acest mesaj. Repet, va pup!

Autor: George. Publicat in: Uncategorized Lasa un comentariu
Comentarii (30) Trackbacks (0)
  1. Vasile: daca soacra-mea pune piper prea mult in sarmale, pot sa vin la tine. Dai o sarma?

    “sarma”, in jargonul specific serviciului medical de urgenta, semnifica vreo interventie chirurgicala de care vei avea tu nevoie in urma ingurgitarii sarmalelor prea piparate? Daca da, vino, sper sa ma descurc cu ustensilele pe care le am prin garaj. Daca nu, vino oricum.

      (Citează)  (Răspunde)

    • Cred ca nu a aparut unde trebuie. Succesiunea comenzilor era “raspunde” si apoi “citeaza”. Daca ii dai direct “citeaza”, iti face un “comentariu” nou.
      O fac si eu pe inteleptul in lipsa sefului :beauty:!

        (Citează)  (Răspunde)

      • Mihai:

        O fac si eu pe inteleptul in lipsa sefului !Citează(Reply)

        A propos, l-a mai vazut cineva pe sefu’ in ultimul timp?

          (Citează)  (Răspunde)

        • Nu. Sau poate intră doar în secret!
          Ceva probleme, dar fără a fi majore. E viu, nevătămat (ca și familia lui).

            (Citează)  (Răspunde)

          • Mihai: Nu. Sau poate intră doar în secret!
            Ceva probleme, dar fără a fi majore. E viu, nevătămat (ca și familia lui).Citează(Reply)

            Exersez succesiunea de instructiuni “raspunde”, “citeaza”, quote”, etc.
            Deci, suntem de capul nostru pe site, n-avem sef? Pai, cine ne mai “ban-eaza”?
            Acuma, serios vorbind, si eu am traversat o vara “de cosmar” si ultimul lucru la care ma gandeam era sa mai postez cate ceva – fara ca asta sa insemne ca acel cosmar s-ar fi terminat. Dar, asta e, aplicam legea lui Ohm: ‘om trai si ‘om vedea!

              (Citează)  (Răspunde)

  2. Mihai,

    Fii mai explicit in legatura cu forumul pe care vrei sa ne “vedem”. Daca e un forum de “dintari”, eu nu ma bag…

      (Citează)  (Răspunde)

  3. in afara problemei :grin:

    Dragi colegi,

    Eu nu am rabdare sa citesc un articol economico-politic, dar ma bucur ca a inceput lumea sa mai apara pe aici (trebuie sa imi fac autocritica aici – si eu intru aproape zilnic, dar daca nu vad niciun articol nou… nu postez nimic:grin: Eventual, mai recitesc din articolele de inceput… cand toti erau mult mai in verva :grin:).
    A trecut noiembrie fara un alt articol de tipul “cine-i nascut in noiembrie… hai sus, hai sus, hai sus…”… si cred ca erau ceva sarbatoriti (din amintirile mele era Monica, Oana si Luci… ) Le spun acum, spre final de luna, La multi ani! :cake:, iar daca gresesc, sa-mi fie cu iertare…
    P.S.

      (Citează)  (Răspunde)

    • Rozi: (din amintirile mele era Monica, Oana si Luci… )

      Incep sa am complexe legate de memorie. Spre rusinea mea, nici macar nu pot spune “am uitat”. Scuze, Luci! Sunt in asentimentul Rozaliei: :cake:! Evident, acelasi lucru si pentru Monica si Oana, chiar daca nu prea ne “aud”!

      Rozi: nu postez nimic:grin:

      Observatii: 1. in titlul comentariului nu apar emoticoni. 2. in text, nu ti-a aparut emoticonul deoarece nu ai “batut” pauza inainte de “:”. 3. dupa cum vezi, am zis “observatii”, nu “critici”, pentru ca am vazut ca nu au vreun efect benefic in stimularea creativitatii “saitiene”!

        (Citează)  (Răspunde)

    • Ai dreptate, foarte multi dintre fostii nostri colegi sunt nascuti in lunile de toamna. Memoria noastra colectiva se dovedeste a fi selectiva uneori. Nu ne ramane decat sa-i felicitam “a priori” si sa le cerem scuze pentru scaparile noastre.

        (Citează)  (Răspunde)

    • mulţumesc, în numele meu şi al celor care nu pot să răspundă! Nu uitaţi de luna mai 2011 să nu vă planificaţi ceva! În ceea ce priveşte articolul propus spre analiză, un singur lucru am învăţat eu în ultimii ani: nicio teorie economică nu dă rezultate pentru cei care trăiesc de azi pe mâine! Ca să vedeţi cât de altruişti sunt cei care scot/descoperă fel de fel de principii economice, identificaţi în ce “echipă” joacă şi apoi aflaţi toate răspunsurile la motivaţia demersului său. În rest, numai de bine şi scuzaţi-mi prezenţa relativ redusă pe site, majoritatea timpului mi-l petrec pe la serviciu şi asta nu neapărat din vina mea.

        (Citează)  (Răspunde)

  4. Depinde cu cine te compari...

    Nu avem modele. Si timp de 20 de ani nu am retinut numele niciunui economist. Nici macar unul. Nu exista viziuni pe termen mediu si lung. Nu exista decat strategii pe termen scurt si dedicate furatului. Isarescu e, poate, singurul care are o strategie, chiar daca e una anacronica si fara orizont. Asa ca, daca te compari cu piticii, poti deveni un urias si la 1,75 m… Si te poti trezi cu o statuie!!

      (Citează)  (Răspunde)

    • Bat campii si eu:
      1. Viziuni coerente (adica altele decat cele dedicate furatului, cum bine ai zis) cred ca exista, doar ca persoanele capabile de asa ceva nu sunt bagate in seama de cineva. Oricum, nici nu ar avea de ce sa bage in seama, o viziune coerenta fiind intr-o contradictie totala cu ideile de comision, spaga, etc.
      2. Exista o fixatie tembela legata de “om providential”. Accept ideea de persoana providentiala, dar valabila pentru ceva relativ restrans: o fabricuta, un spital, un primar de sat/comuna. Nu cred ca mai e posibila notiunea de “Fat Frumos venit pe cal alb inaripat” nici macar la nivelul unui oras mic. A accepta asa ceva mi se pare ca ar presupune ca nivelul intelectual al populatiei respective sa fie comparabil cu al primatelor (ceea ce este destul de jignitor).

        (Citează)  (Răspunde)

      • Ce te faci daca respectivul nu este chemat la televiziuni? Cum poti sti ca el este “providentialul” daca nu l-ai vazut la “Ora de foc”? Ba nu, la “Acces di(n)rect”…. in fine, nu mai stiu…

          (Citează)  (Răspunde)

        • Lista exemplelor ramane deschisa :beauty:!
          Lasand gluma la o parte, o sursa importanta de sugestii o reprezinta forumurile. Analogia o fac cu ceea ce ma intereseaza (adica stomatologia). Daca as cauta un stomatolog in care sa am incredere, m-as duce pe 1-2 forumuri profesionale. Site-urile cabinetelor sunt, in general, o frectie de genul “tratament fara durere”, “facem dinti care mananca singuri”, “eu sunt cel mai destept, frumos, modest, si, cu toate astea, nici nu ma laud”. Facultatile reprezinta un loc bun de studiu genetic (“studiul izolatelor”, daca isi mai aduce aminte cineva manualul de biologie de clasa a XII a), unde capul familiei este decan, nevasta – prodecan, fiica – sefa catedrei X, ginerele – seful catedrei Y, existand o dispersare a finilor, cumetrilor, cuscrilor intr-un mod aleatoriu. Forumul prezinta o nota importanta de obiectivitate. Cand s-a prezentat un caz, poti fi sigur ca vor fi evidentiate cele mai mici ezitari (e drept, uneori sub protectia unui anonimat furnizat de nickname, dar asta este o problema mai curand de moralitate, verticalitate, care nu trebuie comentata acum), fara menajamentele din situatiile obisnuite: “cum sa-i zic lu’ dom’ profesor ca a dat cu bata in balta, ca poate ma tine minte la urmatoarea avizare a cabinetului?”

          Propunere: pentru subiecte ce se anticipeaza a fi lungi, hai sa ne “mutam” pe forum. Acolo mesajele sunt unele sub altele, nu se scurteaza, pot fi editate oricand (daca apesi pe #, raman asa pentru totdeauna). Eu ma uit consecvent pe acolo de fiecare data, dar fara prea mari succese :beauty:!

            (Citează)  (Răspunde)

        • “Acces di(n)rect”?!?!!!?!!!

          Hai ca e bestiala asta! Am fost pe punctul sa cad de pe scaun… De ras…
          P.S. Dai o sarma de Craciun?

            (Citează)  (Răspunde)

  5. Faptul ca ai scris ceva e o dovada clara ca nu (ne-)ai uitat. Mie nu-mi apare de doua ori mesajul, deci e in regula. Oricum, problema nu prea putea fi de “natura Parkinson” (in cazul asta, am fi vazut multe greseli de dactilografie :beauty:). Mai curand de “natura Alzheimer” (sper ca am scris corect, daca nu – este prostie in forma ei decantata, fara implicarea strainilor amintiti).
    Despre articol: no coment. In privinta economiei, nivelul meu nu depaseste capacitatea de a face contabilitatea in “partida simpla”. Asadar, mi-am facut temele (adica am citit de la un capat la altul) si… cam atat.
    Te mai astept pe aici. Ca m-am cam plictisit in ultimul timp.

      (Citează)  (Răspunde)

    • Nici eu nu pot sa ma laud cu prea multe cunostinte economice, dar tot am inteles, citind articolul, ca Gabi avea dreptate cand contesta si arunca in derizoriu “statuia” pe care noi romanii ne grabeam sa i-o ridicam lui Mugur Isarescu.

        (Citează)  (Răspunde)

      • cu sau fara statuie

        George,

        N-am aruncat nicaieri statuia nimanui. Ma miram ca toata lumea il admira pe Isarescu, dar nimeni n-a reusit sa-mi explice cat de cat exact criteriile prin care i-au apreciat activitatea. Politica monetara actioneaza de regula intr-un mod destul de subtil. Pot sa treaca ani intre o actiune si problemele care se ivesc din cauza ei. Exemplu: Alan Greenspan, fost al Federal Reserves (banca nationala a SUA). In momentul in care si-a terminat mandatul, era privit in mod universal ca un geniu: SUA avusese cea mai lunga perioada de prosperitate din istoria lor. La un oarece timp dupa, s-a ivit criza financiara cu care suntem toti familiari. Si multi zic acum ca Greenspan a ignorat orice fel semnale de alarma care ar fi putut calma criza cu mult inainte sa capete amploare. Chestie pe care a cam recunoscut-o si Greenspan…
        PS. A propos de “multi zic”. Pana in 1990 multi se grabeau sa scrie carti care “explicau” superioritatea sistemullui japonez. Argumentul clasic era: firmele japoneze nu concediaza muncitorii, ca atare muncitorii sunt loiali firmei si lucreaza mai mult, sunt mai productivi, etc… Dupa 1990, multi s-au grabit sa scrie carti care “explicau” inferioritatea sistemului japonez. Si argumentul clasic era: firmele japoneza nu concediaza muncitorii si ca atare sunt mai putin flexibile, ingreunate de un surplus de muncitori, ceea ce le face mai putin competitive decat firmele cu care sunt in competitie pe piata mondiala, etc…
        Nu-i asa ca economia e usor de inteles? :grin:

          (Citează)  (Răspunde)

    • Mihai: no coment

      Mă „meaculpizez” și vă rog să citiți „no comment” :beauty:!

        (Citează)  (Răspunde)


Lasa un comentariu


 

Niciun trackback.