Amintiri din clasa C 1982-1986, Liceul Balcescu, Braila

19Ian/11

Nostalgii

http://lovingvama.eu/2011/01/18/a-murit-cristian-paturca-autorul-imnului-golanilor.html (http://lovingvama NULL.eu/2011/01/18/a-murit-cristian-paturca-autorul-imnului-golanilor NULL.html)

Autor: Mihai. Publicat in: Uncategorized Lasa un comentariu
Comentarii (14) Trackbacks (0)
  1. Ca eu ma asteptam la vreo nostalgie de la ora de mate… de chimie… sau de romana :laugh:

      (Citează)  (Răspunde)

    • Fiecare pasare pe limba ei piere...

      Paturca a murit ca un boschetar: rapus in mizerie de tuberculoza si ciroza. Doua boli groaznice, care te macina ireversibil, uneori refractare la terapie, invalidante. O asociere blestemata. Si-a pierdut o casa in bucuresti (continui sa scriu cu ”b” mic), pentru ca societatea capitalista pentru care a militat a propus retrocedari aruncand nevinovati in strada. Asta in timp ce Becali apare cam pe toate posturile de televiziune intr-o zi. Iar noaptea, tot felul de curve se incing in niste dispute mizerabile, care te lasa perplex. Onoarea si bunul simt sunt inlocuite de vulgaritate si prost gust desavarsit. Si atunci ce-a fost Piata Universitatii?? Pentru cine a cantat Paturca??? Cred ca mai degraba a fost un moment poetic intr-o continua debusolare. Care continua… Hai ca am ajuns sa scriu mai mult decat Mihai !!

        (Citează)  (Răspunde)

      • Nu înțeleg încrâncenarea ta legată de București. (Am mai spus: nu mă simt atacat în vreun fel când este criticat/ironizat Bucureștiul, nu mă simt mai deștept/important/luminat decât cineva din Vaslui, Brăila, Pitești, etc.) Dacă ai impresia că Timișoara presupune, ab initio, o treaptă de civilizație superioară, n-ar fi rău să citești cartea lui Mălin Bot, „Mafia cămătarilor” (Ed. Humanitas, 2004, 185 pagini). Iar dacă este un efort prea mare să o cauți, fiind deja în fața calculatorului, poți încerca http://vecinipsihopati.blogspot.com/ (http://vecinipsihopati NULL.blogspot NULL.com/). (Când scrii adresa, nu bate și punctul de la sfârșit, ăla l-am pus ca încheiere de frază :beauty:!)
        Revin la Pațurcă și Piața Universității:
        Despre Pațurcă:
        1. A fost printre puținii „piețari” care au crezut, până la capăt, în ideea inițială (adică de susținere a Proclamației de la Timișoara).
        2.Despre casă – e greu de spus. Firesc este ca, într-o casă, să stea proprietarul sau cine vrea proprietarul. E o ironie a sorții, dar asta este situația normală. Dacă eu îi scot un dinte unui polițist, după ce îmi plătește nu mai are nici o obligație. Dacă eu trec pe roșu, firesc este să-mi suspende permisul. Normal că nu mă va face fericit suspendarea, dar nu înseamnă că nu e corectă. Neregula este în negăsirea soluțiilor de retrocedare pentru casele în care stau diverse alte figuri publice.
        3. Imi pare foarte rău pentru starea de degradare în care ajunsese. Totuși, pentru a ajunge la ciroză trebuie oarece „efort”, deci are o mare responsabilitate.
        4. Indiferent de ce s-a întâmplat cu el, nu pot să-mi imaginez „Piața Universității” fără „Imn”.

        Vasile: Pentru cine a cantat Paturca?

        Eu chiar simt că a cântat (și) pentru mine!
        Despre Piața Universității Mie mi se pare că a fost mai curând un moment de utopie (iarăși fac referire la „Proclamație”, care mi s-a părut foarte coerentă, doar că nerealistă). Spun nerealistă pentru că pornea de la premiza că nația română este reprezentată din 95% oameni onești, de bun simț, și 5% „uscături”. După trecerea exaltării inițiale date de ieșirea din regimul ceaușist, realitatea a arătat cam pe dos față de cum preconiza Proclamația (sau așa mi se pare mie). „Momentul poetic” a fost cumva partea de descrețire a frunții, de destindere a atmosferei.
        Dacă vrei să continuăm discuția, eu aș propune să ne mutăm pe „forum”. Acolo nu se îngustează caseta de la un răspuns la altul. Nu am zis ceva despre Becali și alte târâturi. Poate într-un post ulterior, în care nu voi scrie „Pațurcă” și „Piața Universității”.

          (Citează)  (Răspunde)

        • Important este, in opinia mea, ca polemica dintre Mihai si Vasile sa nu degenereze intr-o cearta sau – Doamne fereste! – intr-o bataie ca-n curtea scolii. Fie chiar si pe forum. Asa ca linistiti-va, amandoi aveti dreptate. Iar daca vreti sa va “racoriti”, va recomand sa injurati cu pofta pe oricare politician autohton, la alegere.
          Parerea mea!

            (Citează)  (Răspunde)

          • Nu-i polemica: a polemiza inseamna a sustine puncte de vedere diametral opuse pe marginea unei teme. Ori in privinta bucurestiului ( cu ”b” mic!) cred ca avem pareri foarte comune. Diferenta e ca el traieste acolo, iar eu incerc sa nu calc deloc, daca se poate, pe-acolo. Poate sentimentul e intarit si de o incrancenata aversiune locala fata de ”mitici”. Care e foarte evidenta cand la Timisoara joaca Steaua sau Dinamo. In trecut era exprimata vehement cand venea Iliescu. D’ aia primarul e taranist (sigur, si incompetent, dar asta e alceva).

              (Citează)  (Răspunde)

          • Zic și eu ca Vasile:

            Vasile: Nu-i polemica

            Singurul lucru cu care suntem în dezacord este majuscula/lipsa majusculei din București :beauty:! E un dezacord destul de ciudat. Din partea mea este, mai curând, o nedumerire. Mi se pare că „încrâncenata aversiune locală față de „mitici”” este similară veninului gratuit față de unguri, negri, chinezi, țigani, evrei, etc. Ințeleg să urăști un ungur pentru că ți-a „suflat” un amor în tinerețe, un țigan că te-a fraierit la „alba-neagra”, un evreu că te-a păcălit într-o afacere, dar de ce pe toți?

              (Citează)  (Răspunde)

            • Prin ”mitic” inteleg un bucurestean smecher, cu intonatie de smecher, ”pretios” si prost. Tu nu esti bucurestean! Pentru ca n-ai cum. Aversiunea e pentru oras in sine si nu pentru niste bieti onesti, care n-au nimic in comun cu ”miticii”. Si crede-ma ca de exemplu pe sora-mea nu o urasc… ! Nu ma convingi sa scriu cu ”b” mare !

                (Citează)  (Răspunde)

              • Vasile: Nu ma convingi sa scriu cu ”b” mare !

                Nici nu am încercat.

                Vasile: Tu nu esti bucurestean!

                Stai liniștit, nu m-am simțit vizat. Nu mă simt mai bucureștean decât lugojean sau vasluian (am ales astea pentru că nu am fost vreodată pe coclaurile alea)!

                  (Citează)  (Răspunde)

    • Eu am nostalgii de la orele la care stateam cu tine in banca!

        (Citează)  (Răspunde)

  2. Ai fost in Piata Universitatii, Mihai, de ai nostalgii??? :grin:

      (Citează)  (Răspunde)

    • 1. Mulțumesc pentru că ai șters încercările eșuate!
      2. Da, am fost în Piața Universității. „Nostalgii” poate că e cam mult spus, dar eram în pană ideatică. Nu mă pot lăuda că am fost printre „piețarii” dedicați protestului, dar mi-am adus o oarecare contribuție constantă. Nu mă pot considera însă un prigonit. „Excursia” mea la Măgurele din perioada 14-17 iunie 1990 a fost o pură întâmplare. Am fost luat de pe stradă de mineri pentru că făceam poze.

        (Citează)  (Răspunde)


Lasa un comentariu


 

Niciun trackback.